Osteopenia descrie o densitate minerală osoasă mai redusă decât cea considerată normală, dar care nu atinge pragul utilizat pentru diagnosticul de osteoporoză. De cele mai multe ori, nu provoacă durere și nu poate fi recunoscută după aspectul corpului sau după felul în care se simt oasele. Este identificată prin investigații specifice, cel mai frecvent prin osteodensitometrie DXA, iar rezultatul trebuie interpretat împreună cu ceilalți factori care influențează riscul de fractură.
Diferența dintre osteopenie și osteoporoză este importantă deoarece cele două situații indică grade diferite de scădere a densității osoase, dar nu reprezintă două boli complet independente. Osteopenia nu evoluează obligatoriu spre osteoporoză și nici nu înseamnă automat că este necesar un tratament medicamentos. Pentru evaluarea corectă contează vârsta, istoricul fracturilor, anumite boli și medicamente, stilul de viață și riscul individual de fractură.
Cum este măsurată densitatea osoasă?
Osteodensitometria DXA utilizează doze mici de radiații pentru a măsura densitatea minerală osoasă, de obicei la nivelul șoldului și coloanei lombare. Investigația este rapidă și neinvazivă.
În anumite categorii de adulți, rezultatele sunt exprimate prin scorul T, care compară densitatea osoasă a persoanei investigate cu cea a unui adult tânăr sănătos de același sex. În mod obișnuit, un scor T între -1 și -2,5 este încadrat ca densitate osoasă scăzută, numită frecvent osteopenie. Un scor de -2,5 sau mai mic poate susține diagnosticul de osteoporoză în contextul clinic corespunzător.
Interpretarea diferă însă în cazul copiilor, adolescenților, femeilor înainte de menopauză și al bărbaților mai tineri, situații în care medicul poate utiliza alte criterii, inclusiv scorul Z.
Osteopenia înseamnă că oasele se vor fractura?
Nu neapărat. Densitatea minerală osoasă reprezintă un factor important pentru rezistența osului, dar riscul unei fracturi nu este determinat exclusiv de rezultatul DXA.
Vârsta, fracturile anterioare produse după traumatisme minore, istoricul familial, fumatul, consumul excesiv de alcool, greutatea corporală foarte redusă și anumite boli pot modifica riscul. Utilizarea îndelungată a unor medicamente, în special a anumitor glucocorticoizi, poate afecta de asemenea sănătatea osoasă.
Riscul de cădere este la fel de relevant, mai ales la vârstnici. Problemele de echilibru, vederea deficitară, slăbiciunea musculară și anumite medicamente pot crește probabilitatea unei căderi chiar dacă densitatea osoasă nu se află în intervalul osteoporozei.
De ce scade densitatea minerală osoasă?
Osul este un țesut viu, aflat permanent într-un proces de remodelare. Țesutul osos vechi este îndepărtat, iar unul nou este format. Atunci când pierderea depășește formarea pentru o perioadă suficient de lungă, masa osoasă poate scădea.
Înaintarea în vârstă contribuie la acest proces. La femei, reducerea estrogenului după menopauză poate accelera pierderea osoasă. Și bărbații pierd masă osoasă odată cu vârsta, chiar dacă evoluția hormonală este diferită.
Alți factori pot include aportul insuficient de calciu și vitamina D, sedentarismul, unele afecțiuni endocrine sau digestive și anumite tratamente medicamentoase. De aceea, descoperirea unei densități osoase scăzute poate necesita investigarea cauzelor favorizante.
Ce rol au mișcarea, calciul și vitamina D?
Activitatea fizică este importantă pentru menținerea sănătății osoase și musculare. Exercițiile cu încărcare, precum mersul, și antrenamentele de forță pot face parte dintr-un program adaptat capacității individuale. Exercițiile pentru echilibru sunt utile în special atunci când există un risc crescut de cădere.
Calciul este necesar pentru structura osoasă, iar vitamina D contribuie la absorbția și utilizarea acestuia. Ideal, necesarul de calciu este acoperit în primul rând prin alimentație, atunci când acest lucru este posibil.
Suplimentele nu trebuie însă administrate automat în doze mari. Necesarul diferă în funcție de vârstă, alimentație, analize și problemele medicale existente. Medicul poate stabili dacă este necesară suplimentarea și în ce cantitate.
Osteopenia necesită întotdeauna medicamente?
Nu. Decizia nu se bazează doar pe eticheta de osteopenie. Pentru o persoană cu risc redus de fractură pot fi suficiente monitorizarea și măsurile legate de alimentație, activitate fizică și prevenirea căderilor.
În alte situații, tratamentul medicamentos poate fi luat în considerare chiar dacă scorul T nu se încadrează încă în intervalul osteoporozei. O fractură de fragilitate, anumite boli sau un risc calculat ridicat de fractură pot modifica abordarea.
Medicul poate utiliza instrumente care estimează riscul de fractură pe baza mai multor factori, nu doar a densității osoase. Acest lucru permite o decizie mai apropiată de situația reală a fiecărui pacient.
Osteopenia este, așadar, un semnal privind densitatea osoasă, nu o certitudine că osteoporoza sau fracturile vor apărea. Menținerea activității fizice, alimentația adecvată, evitarea fumatului și reducerea riscului de cădere pot contribui la protejarea sănătății osoase. Dacă o osteodensitometrie indică osteopenie, informează-te corect și discută rezultatul cu medicul, care poate evalua factorii de risc și poate stabili dacă sunt necesare investigații, monitorizare sau tratament.
Sursa: https://urbanclick.eu/
